Why Some People Don't Have Body Odour

De ce unii oameni nu au miros corporal

Poate ați observat că unii oameni abia dacă miros, oricât ar transpira. Nu este vorba de o igienă mai bună sau de mai multă disciplină. Genetica joacă un rol important, iar știința indică o anumită genă.

Cum influențează o genă mirosul corporal

Se numește ABCC11 și influențează puternic dacă transpirația conține compușii pe care bacteriile de pe piele îi pot descompune în molecule cu miros. Există în două variante, iar varianta cu miros redus este distribuită inegal în lume. Într-un studiu amplu din Marea Britanie, doar aproximativ 2 % dintre oameni aveau două copii ale ei; în populațiile din Asia de Est este mult mai frecventă. Persoanele cu două copii produc mult mai puțini compuși de acest tip, așa că de obicei au foarte puțin miros la subraț, chiar dacă transpiră normal.

Aceeași genă mai dezvăluie ceva: tipul de cerumen. Două copii ale variantei cu miros redus merg împreună cu un cerumen uscat, care se fărâmițează; toți ceilalți îl au umed. Pare întâmplător, dar este unul și același comutator din ADN.

Ce au descoperit cercetătorii în 2024 despre gene și bacteriile de pe piele

Genele nu influențează doar ce eliberează glandele sudoripare. Ar putea fi legate și de bacteriile care trăiesc la subraț.

Într-un studiu din 2024 publicat în Scientific Reports, cercetătorii Bruce R. Stevens și Luiz F. W. Roesch au analizat microbiomul axilar al 25 de persoane cu variante diferite ale genei ABCC11.

Au găsit diferențe semnificative între comunitățile bacteriene asociate acestor variante genetice. În studiul lor, ABCC11 a explicat aproximativ 5 % din variația compoziției microbiomului.

Cercetătorii au identificat și diferențe în abundența estimată a genelor microbiene asociate cu PatB, o enzimă bacteriană implicată în producerea 3M3SH, un compus cu sulf foarte puternic, responsabil de un tip caracteristic de miros la subraț.

Rezultatul sugerează o legătură: genetica umană și bacteriile de pe piele ar putea fi conectate prin aceeași cale biochimică ce produce mirosul corporal. Sunt estimări ale funcției microbiene, nu o dovadă directă că doar genotipul decide cât de puternic miroase o persoană.

Genele contribuie la stabilirea precursorilor de miros pe care îi eliberează corpul. Bacteriile care trăiesc pe piele decid cum se transformă o parte dintre acești precursori în molecule pe care le putem mirosi.

Sursa științifică: Stevens & Roesch (2024), Interplay of human ABCC11 transporter gene variants with axillary skin microbiome functional genomics, Scientific Reports.

Transpirația nu miroase. Bacteriile da.

Iată partea care îi privește pe toți, nu doar pe cei norocoși din punct de vedere genetic. Transpirația în sine este aproape inodoră și este formată mai ales din apă și minerale. Mirosul apare abia când bacteriile de pe piele descompun compușii din transpirația apocrină.

Principalii responsabili sunt anumite microorganisme (Staphylococcus hominis și speciile de Corynebacterium), care au enzime ce transformă compușii inodori din transpirație în molecule înțepătoare: tioalcooli cu miros ascuțit, de ceapă, și acizi grași volatili cu miros acru.

Persoanele care au varianta cu miros redus a genei ABCC11 eliberează de obicei cantități mult mai mici din anumiți precursori caracteristici ai mirosului de la subraț. Asta reduce mult una dintre căile principale spre mirosul corporal, dar nu înseamnă că dispare orice sursă posibilă de miros.

De aici ajungem la ce contează pentru noi, ceilalți: bacteriile sunt cele care transformă transpirația în miros. Iar aceasta este partea care poate fi influențată.

Ce înseamnă asta pentru toți ceilalți

Dacă nu aveți două copii ale variantei cu miros redus a genei ABCC11, genetica nu spune toată povestea.

Este un domeniu de cercetare activ. Studiile conduse de microbiologul dr. Chris Callewaert sugerează că microbiota de la subraț se poate modifica și că schimbarea bacteriilor dominante poate schimba felul în care miroase o persoană. Distincția este esențială:

  • Genetica (gena ABCC11) – nu o puteți schimba.
  • Microbiomul (bacteriile care trăiesc pe piele) – îl puteți influența.

Ce fac antiperspirantele cu microbiomul de la subraț

Cercetările au asociat folosirea antiperspirantelor și a deodorantelor cu modificări ale numărului și compoziției bacteriilor de la subraț (Urban et al., 2016). Ce înseamnă asta atunci când renunțați la antiperspirant aflați din articolul Cum treceți de la antiperspirant la deodorant natural fără stres.

Genele nu le puteți schimba, dar bacteriile da

Genetica are un rol important în producerea anumitor precursori ai mirosului de la subraț, dar este doar o parte a imaginii. Ce nu este fix este mediul în care trăiesc bacteriile de pe piele, și exact aici puteți interveni.


Conținut educativ, nu sfat medical.

Cu microbiomul, nu împotriva lui

ZINDEO nu este nici deodorant, nici antiperspirant, ci un anti-odorant. Nu acoperă mirosul cu parfum și nu blochează glandele. În schimb, susține microbiomul pielii și, în același timp, vizează bacteriile asociate cu apariția mirosului de transpirație, nu transpirația în sine. Mecanismul este explicat în Cum funcționează ZINDEO.

Transpirația continuă, așa cum și trebuie. Diferența o face felul în care bacteriile de pe piele descompun transpirația.

RESET SET MAX este rutina completă pentru un miros de transpirație mai intens sau pentru trecerea de la un deodorant sau antiperspirant obișnuit: SALSOAP® curăță axila, Roll-on-ul ține sub control mirosul de zi cu zi, iar Crema anti-odorant este pasul de bază. Când crema se termină, reumpleți borcanul.
Încercați RESET SET MAX →

Surse